Pescuirea minunata

1. Pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa lacul Ghenizaret,

2. A vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele.

3. Si urcandu-se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o indeparteze putin de la uscat. Si, sezand in corabie, invata, din ea, multimile.

4. Iar cand a incetat a vorbi, i-a zis lui Simon: Mana la adnc si lasati on jos mrejele voastre, ca sa pescuiti.

5. Si, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele.

6. Si facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele.

7. Si au facut semn celor care erau in cealalta corabie, sa vina sa le ajute.Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde.

8. Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui iisus, zicand: Iesi de la Mine, Doamne, ca sunt om pacatos.

9. Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuitul pestilor pe care ii prinsesera.

10. Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon. Si a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni.

11. Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El.

Exista aici o grila de lectura imediata. Mantuitorul, spre a da jos vălul trupescului, al ancorării in realitatea fizică imediată – sa nu uitam ca isi chema ucenici dintre oameni simpli, pescari – ii cutremura in ceea ce ei intampina ca realitate de zi cu zi. Si anume, in munca lor. Le ofera o intelegere mai adanca, si anume ca Dumnezeu, realitate spirituala, are putere asupra oranduirii lumii acesteia. Concret, ceea ce nu putusera ei cu mijloacele obisnuite, reusesc printr-o interventie deosebita a lui Dumnezeu. Prin ascultare, in pofida experientei simturilor lor : „toata noaptea ne-am ostenit si nimic nu am prins”.

Dumnezeu nu face insa minuni fara sa nu zideasca profund omul intr-o realitate spirituala. Or, iata aici o alta grila de lectura propusa chiar de El lui Simon: „nu-ti fie frica; de acum inainte vei fi pescar de oameni”. Spunand prin acestea ca toata aceasta pescuire nu este decat preinchipuire, prefigurare a ceea ce va urma. Simon nu va mai ramane de acum inainte acelasi om, intrucat intalnirea cu Dumnezeu, reala, transforma. Si Mantuitorul o stie si il aduce la aceasta intelegere.

Avem aici una dintre cele mai frumoase definitii ale preotiei. Pescuire de oameni. Nu cu putere omeneasca, ci cu har. In deplina incredintare ca „Doamne, [...] sunt om pacatos” este covarsit de puterea harului. Nu o pescuire saraca, ci o pescuire pe care navoadele abia o pot duce. Nu o pescuire prin intelepciune si pricepere omeneasca – ce putuse Petru sa prinda? – ci prin intelepciune de la Dumnezeu. Prin binecuvantare, prin ascultare. Aceasta definitie nu face decat sa pregatesca o alta, la fel de frumoasa. Repunerea in preotie a lui Petru, dupa intreita sa lepadare, printr-o intreita chemare de a „paste mieluseii” lui Hristos. Unde preotia este vazuta ca darul cel mai scump pe care Dumnezeu il poate da celor care Il iubesc, si anume, de a-i duce poporul in Imparatia sa. Nu e suficient deci pescuitul, ci conducerea poporului prin rugaciune si ferire de lupii patimilor.

Etapa efortului in intuneric – „toata noaptea ne-am ostenit” – este deci depasita. Lumina a venit si pescuirea se face intru aceasta lumina, care este Hristos. Mantuitorul Il cheama pe Petru a deveni pescar de oameni, nu intr-un sens negativ – nu spune, nu vei mai fi pescar – ci oferindu-i o continuitate – vei fi pescar de ... oameni. Oarecum aratandu-i greutatea si lupta acestui pescuit, incomparabil mai greu decat cel de pana acum, dar cu putere de Sus. Deopotriva continuitate si deopotriva ruptura de nivel. Un alt mod de vietuire, pe care Petru si ceilalti nu intarzie sa il asume: „au lasat totul si au mers dupa Dansul”.

Retour